Vis minunat

Frumoasa mea, cuvânt divin,
Aleargă sub cerul senin,
Cu paşii ageri, tocuri cui,
În căile norocului.

Respiră rar, respiră-adânc,
Te uiţi la ea, parcă-i un prunc,
O prinzi în braţe s-o iubeşti,
În inimă să o căleşti.

E-un fel de candelă aprinsă
De dor şi farmece cuprinsă
De lungi căderi şi ridicări,
Pe vârf de munţi, pe val de mări.

Este frumoasa care ştie
Că viaţa este-o melodie
Cântată pe corzi de vioară
Care te dor, te înfioară

Cum ea aleargă-n cer senin
Descoase franjuri din destin,
Îi leagă-n juru-i minunat
Gândind că-s braţe de bărbat.

Respiră-adânc, respiră rar,
Se simte stele-i sale dar
Şi străluceşte orişicând –
Vis minunat în al meu gând!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!