Inger vinovat
Pașii-mi răsună greu,
prin catedrala sufletului,
căutand, fără slavă
murmurul evangheliei...
Pustiu.
N-am găsit decat
icoane șterse
fără chip de Christ...
Rătăcire.
Într-un colț,
năpădit de giulgiul negăsirii,
un înger păzitor,
își făcea procese de conștiință
căci întarziase la decernarea eternității
și nu ajunsese
înainte ca Eva
să muște din măr.
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre muște
- poezii despre mere
- poezii despre icoane
- poezii despre creștinism
- poezii despre conștiință
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.