Oul de aur

O găină şi un cocoş
Ograda au strâns-o-n coş,
Dar au fost pârâţi de vită,
C-au luat un munte de mită.
Cazul deveni penibil
Şi-un cocoş, incoruptibil,
După cum spune cântatul,
A dat just, cu subsemnatul.
Au urmat martori şi umbre,
Ce relatau fapte sumbre
Şi cocoşu-n pinten tare
A fost trimis la-nchisoare.
Găina plânse, dar isteaţă
Se credea la suprafaţă,
Dar din umbră, iară-şi vita
O turnă pe pricopsita.
Alt cotcodăcit ea schimbă
Şi se simte tare-n limbă,
Zicând că-i nedreptăţită,
Că n-a luat şi nu ia mită.
Apărând cauza în speţă
În postură ferm, semeţă,
A declarat cu stupoare
Că e mare clocitoare
Şi că-n coşul ei de laur,
Are ouă mari de aur,
Ce-n ştinţifică clocire
Întrec orice-nchipuire.
Dar instanţa neclintită
A crezut-o doar pe vită,
Şi găina, în plin reproş,
A ajuns lângă cocoş!

Morala simplu o găseşti
De cinstea lor o cântăreşti
Şi vezi muntele de aur
Ciugulit... O biet tezaur!

fabulă de Constantin Enescu din Jungla modernă (10 martie 2016)
Adăugat de Constantin Enescu
Votează! | Copiază!