Jocul de-a jocul

Pescăruşul meu
Din poezia anterioară
S-a îmbolnăvit
De plictiseală
Sau de necaz
Că poate fi uitat
În seama pescarilor
Care
N-au decât să moară de foame
Sau de sete
În cârciuma lui Petru Rareş
Acesta dând ordine
Să se aducă fluviul la Bacău
Şi o gondolă din Veneţia.
Privit de sus,
Pescăruşul priveşte de sus,
El nu mai e pescăruş,
Are dreptul suprem
La joacă.
Printr-o destindere
În destin
El şi-a redobândit
Conştiinţa umană
Prin metempsihoză.
Şi-acum râde de mine
Care nu pot nici eu
Să nu plâng de soarta mea
Ieşită din hristoavele profetului,
Luând-o razna pe străzi,
Sub roţile autobuzelor,
Eu tot de-a viaţa mă joc
Dar altfel.
În contopire cu Terra
M-am lăsat
De sportul lui Icar.

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!