Pe deal un sat
În satul ăsta-nsingurat
nici câini, nici clopote nu bat.
Nimic nu-i tulbură zidirea:
nici pașii mei, nici amintirea,
nici foc, nici molimi, nici jivine
și nici păreri de rău sau bine.
În dalba lui singurătate
dorm oile pietrificate.
Pacea-i așijderea din veac:
oasele zac,
pietrele tac.
poezie de Dominic Stanca din Rustice
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre oi
- poezii despre foc
- poezii despre câini
- poezii despre bine și rău
- poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.