Prima şi ultima iubire

Pe un tablou din timpuri vechi,
Doar chipurile s-au oprit,
Şi-i prinsă-n rost de cochii-vechi,
Povestea lor fără sfârşit.

El pentru ea-un înger pictat sus,
Ea pentru el o floare de cais,
Iubirea lor – un soare încă ne-apus,
Şi taina lor un dom lumii închis.

El pentru ea - o primă îndrăgire,
Ce-n simţuri şi gândire i-a pătruns,
Cu o catapeteasmă de iubire
Acoperindu-i sufletul ascuns.

Ea pentru el - o dragoste tardivă,
Ce-n viaţa lui cu aroma-i a ajuns,
Şi ultima iubire ardentă, milostivă
Cu multe întrebări fără răspuns.

Şi-acum în rama tabloului: poveste,
Un el şi-o ea, îşi deapănă frumosul,
El din asfinţitul vieţii în care este,
Şi ea, abia croindu-şi universul.

În gama cristalinelor culori,
Se imprimă prima şi ultima iubire,
Cu o incandescenţă de fiori,
Şi-o castă, îngerească amintire.

poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!