Iubire pe cer
Nemurirea isi despletise parul,
pletele-i albe curgeau senzual
pe umerii goi... pe cel stang
se desfata rasaritul,
pe cel drept,
apusul adormea
cuibarindu-se prin pori.
Timpul, maret cavaler,
se apleca la picioarele-i,
sarutandu-le cu nelinistea
indragostitului de luna,
calea lactee,
frumosul sau cal alb,
gusta din stele cu nesat,
priponit de coltul soarelui.
Iubirea s-a aprins in cer!
Dincolo de univers
se nastea pruncul uitarii...
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre alb
- poezii despre stele
- poezii despre senzualitate
- poezii despre frumusețe
- poezii despre copilărie
- poezii despre cai
- poezii despre bebeluși
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.