7 distihuri cu iz etern despre Maia Morgenstern
Să aflu adevărul, Maia, superbețe antică,
Scoate-ți maieul, într-un halou de maieutică!
Maia, când jucai pe Maica Preacurata, Donna Alba,
Nu m-ai zărit de-a stânga lui Iisus? Eram Baraba!
Gheara iubirii-o simt, paralizantă, peste stern,
Când ca pe-un unchi mă mângâi, o, Maia Morgenstern!
De ce, ca pe-un luceafăr, te-ador și te-adorm, Maia,
'Nntr-o scorbură de morcov? Cumplit de simplu: D'aia!
Sfârșit de primăvară dulce... Devii toridă, Maia,
Topit în vers pervers e orice cânt naiv. E mai... A!
Ce pâine rotundă, pufoasă și rumenă-i iubirea, unică Maia,
Să nu înnebunești când știi că-i frământată din trupul tău maia?!
Te urc pe Himalaya, din dâmbul meu, Copou,
Ce vârf inaccesibil, Maia, sacerdotalul tău popou!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Brumaru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Ardeleanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre sfârșit
- poezii despre pâine
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre naivitate
- poezii despre iubire
- poezii despre devenire
- poezii despre creștinism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.