Parfumul unei doamne
Zăvorât de doruri în parcul cu castani,
O sticluță de parfum în treacăt am zărit.
Feminină mireasmă cu iz dulceag-amărui,
Îmi pari a fi obiectul eteric,
Al unei eve din acest oraș pierdut.
Cu vagi ezitări și înroditoare pasiuni,
I-am făcut loc acestui păcat în buzunarul de la palton.
Spre casa fără suflet pășeam monoton,
Urmat și curmat de dorul amoros.
Gândurile roiau nestăpânite la deținătoarea lui,
La vocea neștiută, buzele necunoscute și amanții infideli...
Mirosul enigmatic imprimat pe pielea ei...
Eu visam o femeie elegantă, cu dres subțire și pantofi sângerii,
Dar văduvia nu-mi iartă poftele haine,
Și singurătatea mea vrea o alinare prin iubire.
Am fost mereu cu gândul la o femeie,
Dar viața m-a lăsat doar cu o fantezie și sfânta amintire...
O vorbă mustrătoare i-aș adresa bărbatului din mine,
Dar astă seară, parfumul unei doamne m-a aruncat în reverie...
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre femei
- poezii despre dor
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre văduvie
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.