* * *

Aveam un mesaj ca un masaj,
Adică un gaj ca un garaj,
Acel zid, acea mimoză,
O găină şi o proză,
Nişte meandre, nişte ceară,
Cine cere n-o să piară.
Cel ce nu văzuse- oceanul
Are-acum cecul şi banul,
Iguane vede-n vis,
Precum medicu-a prescris.
Acrobatul e frumos,
Trei costume şi un os,
Ultimii la coadă-s corbul,
şalul andaluz şi sorbul,
în hotel cineva moare,
dar la cinema e soare,
la război nu-i loc de vis,
o, Sesame, ai închis,
trei tăbliţe cântă-n strană,
nu te-ascunde după blană,
un balaur, opt carate,
mama broaştelor curate,
animale sferoide,
şerpii nu mai fac partide,
nici himere, nici sirene,
ia-mă Bebe, ia-mă nene,
nimfele se duc la bal,
Phoenix trage un chintal,
Monstrul Aheron e plat,
Faust este apostat,
Calul alb devine negru,
Se lipeşte de un cedru,
Ochi de câine tare-albaştri
Ne privesc, din pod cad aştri.
Zilele sunt număr prim,
Mane, Tekel, Ufarsim.
Zilele, numai în versuri,
De la mers, pluralul mersuri,
Moare cu fiecare vers,
Ca o lacrimă de pers.
Zic şi eu ex nihilo
Nihil, ceea ce înseamnă Bill,
Se îngăduie şi forma
Torna, fratre, torna, torna.
Cred în Soare şi Oţel,
Dar mai mult eu cred în El.
Mâine va fi un adaos
Fericit? Who knows? Who knows?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!