Predare
Ca să nu se creadă c-am murit
Mai fac Cerului un semn din mână
Firav ca un geamăt răgușit,
Scurt ca un sfârșit de săptămâna.
E un gest de parcă mă învăț
Să ridic o mână fără arme
Sau o inimă în vârf de băț
Așteptând săgeata să mi-o sfarme.
E un gest ca și cum m-aș preda
Obosit de bătălii absurde
Ce-au săpat tranșee-n calea mea
Pasul către vis să nu mai zburde.
Gustul sângelui amirosit
Înspre rană cheamă prădătorii
Și chiar dacă încă n-am murit
Haita nalță răget de victorii.
Dar să nu le fie de mirat
Când de praful pietrelor mă scutur
Căci deși nu este alb-curat
Înspre Cer, un colț de suflet flutur...
poezie de Silvia Bebereche
Adăugat de Silvia Delanice
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Bebereche. [Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre victorie
- poezii despre timp
- poezii despre săptămâni
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre război
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.