Blasfemia
de la Marea Unire
vreme tristă și rece
ca o ață subțire
prin esența mea trece
ca pe-un boț de măligă
mi-o croiește în felii
prin esența mea-și strigă
unisonul croielii
-două țări, numai două
două țări fratricide
una plânge că plouă
alta plouă că râde
între ele o apă
mai adâncă ca dorul
care sapă și sapă
să nu-i sece izvorul
un popor în popoare
ce desparte-n neștire
și ce calcă-n picioare
Marea noastră Unire
mă sugrumi, blasfemie
iar cu ața ce doare
-nu mai am Românie
nici Unită nici Mare...
poezie de Iurie Osoianu (22 august 2017)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.