Jucând X și 0 cu viața
privesc albul coalei de hârtie
e atât de alb
că mă dor ochii
iau pixul și trag o linie dreaptă
așa ca linia aceea
a aparatului care măsoară
pulsul vieții
nici un gând nu o deranjează
mă deranjează pe mine
s-au adunat toate
și bâzâie ca un roi de țânțari
cred că legătura neuronală
dintre creier și mână
e întreruptă undeva
altfel nu înțeleg refuzul literelor
de a se lăsa desenate
doar linia aceea dreaptă continuă
să taie coala albă
ca un drum fără întoarcere
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre viață
- poezii despre hârtie
- poezii despre țânțari
- poezii despre puls
- poezii despre ochi
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre desen
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.