Oala
Mă uit la tine, oală emailată,
Contur de arșiță incandescentă,
Atât de candidă, îmbujorată,
Cum de te crede vulgul indecentă?
Cât de rotundă ești, și parfumată,
Și cu roșeața-ți răspândind pudoare,
Te simți sub pat abandonată,
Uitată pân' la ora de culcare.
Cum stai așa, cu brațele în șold,
Auzi ursuzul pas, temeinic, apăsat,
Aproape alergând, irepresiv imbold,
Și crede c-ai fi tron, pripitul împărat.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Virgil Carianopol
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre ore sau poezii despre inocență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.