Rugina pe obrazul unui copil
Să crezi că ai pierdut-o
dar în juru-ți
încă să mai simți
mirosul violet
al petalelor
tuturor abstracțiunilor voastre comune
împreună înflorite, în secret
o-ncercare,
încă una,
să trăim.
A rămas tot acolo,
copila
în poveste,
șoptindu-ți printre raze:
- M-am îndrăgostit de soare,
prea-iubitul
dar timpul m-a mușcat afară din cuprins
și într-o noapte
nu l-am mai zărit
acolo, în înalt,
frumos
întins pe nesfîrșit
ca mereu, la orizont,
ce nebunie...
Doarme o-junglă de singurătate
în așternuturile mele acum,
și crește-n ea femeia,
imagine de lut ars în lacrimi
e rugină pe obrazul de copil...
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre secrete
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.