Hai vino, iubite
Hai vino, iubite, să guști fericirea
Te-aștept liniștită în camera mea
Cu atingeri moi de catifea
Chem șoaptele nopții s-apară
Mă las cuprinsă de tainicul fior,
Încălzită de dorințe și de dor.
Gemând ușor cu glasul stins.
Mie foame tot mai mult de tine
Fură-mă din lumea mea
Iți dau în gând îmbrățișarea
Când frământați de doruri,
Trăim din amintiri amoruri.
Să fim o lume cu lumea din noi...
Dar totuși numai eu cred în noi doi
Secundă și clipă în suflete goi...
Dar noaptea, și ea m-a trădat
Zorii ca pe o stea mi te-au luat
N-a fost decât un vis
La revărsarea zorilor, tu ai plecat.
Curând dorul în vise se-mbracă
Și naște dorinți rând pe rând
Din secundele ce-ncet se scurg.
Ești iubitul vieții mele,
cu tine aș pleca departe...
printre sutele de stele....
spre altă lume...
Păcat că nu se poate.
poezie de Daniela Gumann din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.