Prezent
Într-o seară am găsit pașii tăi
când norii plânseseră toată ziua.
Probabil încercau să se întoarcă
spre cuvintele nerostite,
în teama de a merge mai departe.
Mi-am dat jos rochia de amintiri
și spatiile infinite le-am umplut
cu linii și virgule,
pentru substantivele comune.
Și urmele pașilor tăi au dispărut,
spațiile s-au umplut,
tăcerea s-a transformat în momente.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre substantiv
- poezii despre seară
- poezii despre rochii
- poezii despre prezent
- poezii despre nori
- poezii despre frică
- poezii despre cuvinte
- poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.