Si sa fie iarna
arunc plictisit
bucăți din scrisorile noastre
în coșul de gunoi
din mijlocul camerei
încet începe să plouă
cu zăpadă
și dintr-odată
simt că aș vrea să dorm
o mie de ani
cu capul în brațele tale
și să fie
iarnă
poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre timp, poezii despre somn, poezii despre scrisori sau poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.