Imagine
Ascultă pământul cum plânge,
până acum nu s-a întâmplat ca îngerii
să moară pentru el.
Ne iubeam în nisipul prelins de pe stele,
trupurile noastre absorbind întunericul
concurau cu eternitatea.
După ce primisem în dar oasele vântului,
încercasem să punem în ele oceanul,
ne uitam la umbrele lumii,
treceam dincolo de oglinzile care ascundeau
peșteri și vise, acolo unde purtam la gât
oasele de sticla ale vântului.
Ne iubeam în nisipul prelins de pe stele,
numărând lacrimile pământului
poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mirela Vlaica. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre speologie
- poezii despre plâns
- poezii despre ocean
- poezii despre nisip
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.