Omul, cainele si Dumnezeu
Pe marginea drumului
Zace trupul cainelui
De masina ieri zdrobit
Ignorat si parasit.
Dar iata un om apare
In genunchi cere iertare
Era noapte nu vedea
Cainele trecand strada.
Si deodata cerul gri
Izgoneste toti norii
Si de sus coboar' agale
Imparatul cel mai mare.
El atinge cainele
Ii dispar si ranile
Si se-aude speriat
Al catelului latrat.
Doamne fa ce vrei cu mine
Am pacatuit vezi bine
Dar voi muri impacat
Cainele de-ai vindecat.
Ia asculta aici bine
Nu te voi lua cu mine
Pentru ca acest pacat
De ruga fu-nlaturat
Te-ai rugat atat de tare
Si eu ti-am dat ascultare
Cainele eu l-am salvat
De griji esti eliberat.
poezie de Mihai Casalean (8 iulie 2017)
Adăugat de casamih
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre superlative
- poezii despre sperieturi
- poezii despre salvare
- poezii despre religie
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre iertare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.