Am fost...
Am fost pasăre cândva,
am fost și cer sub aripile ei
și mă înțepa în piept
tot ce respiram,
nimic nu mă durea,
nici sângele făcut icoană
în lupta mea cu viața...
Am fost fântână
cu apă descântată,
eram băută când și când
de sfinții însetați
ce au călcat desculți
pe jarul lunii,
în ruga lor tăcută
cu dumicați de miere...
Am fost o rană
în rochie de dantelă albă...
Azi sunt o cicatrice
ce are în loc de ochi
aripi ce se zbat.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre aripi
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
- poezii despre rochii
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.