E nedrept să dansezi cu Fred Astaire
sau mai știu eu cu ce galaxii impunătoare
răsucite ca o vată din zahăr pe un băț invizibil
în timp ce mi te agăți de suflet ciorchine
ca într-o formulă organică complexă
iar în toată această căutare prin tine
mă strângi ca pe o margine de lume
fără să te uiți deloc în ochii mei
știu că îți pare firesc să dansezi așa
ca și cum gravitația ar fi o povară pentru alții
apoi să te plângi de cârcei galactici
ca de o boală firească printre muritori
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zahăr
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre medicină
- poezii despre gravitație
- poezii despre dans
- poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.