Un copac bătrân spunea:

-Am văzut la vremea mea
Multe fapte de istorii
Şi înfrângeri şi victorii,
Sub coroana mea a stat
Om de rând şi împărat,
Mi-au călcat pe rădăcină,
Cât pe beznă, cât lumină,
Şoapte dulci de amorezi,
Târâtoare şi cirezi,
Mi s-au cuibărit pe ramuri
De-ale păsărilor neamuri,
Oricui umbră i-am ţinut
Şi cu tihnă m-am cernut,
Celui ce m-a ocrotit
Cu fineţe i-am zâmbit...
Acu' generaţia-asta
Parcă-i soră cu năpasta,
Vor doar să mă scrijelească
Nicidecum să mă iubească,
Vin şi-mi rup din crengi şi scoarţă
Să se poată lua la harţă,
Dupa ce că nu plantează
Toată spiţa mi-o retează,
Mila Domnului apoi,
Nu-i mea culpa de puhoi,
De aveţi doar bani în gând
O să mă jeliţi curând,
Eu de-acu-am tăcut supus-...
Un bătrân copac a spus!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 august 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!