Sibilic...
Mai lasă-mă femeie, vreau ca să-mi beau vinul,
Hai lasă-mă să-mi duc până la capăt chinul,
Nu-mi ocărî ființa ce pe pământ o plimb,
Oricum, orice vei face, rațiunea nu mi-o schimb...
Tu știi prea bine Evo, îți prețuiesc natura,
Și-arunc cercul iubirii în jurul tău, de-a dura,
Din lacrimi împletindu-ți șirag de amăgire,
Iar tu ca drept răsplată, îmi dai dezamăgire...
Pedeapsă să mă tângui pentru c-am fost integru,
De-aceea pentru tine, femeie, țin post negru,
Tu ești tabloul morții pe care eu-l ador,
Tu ești tabloul vieții, în care am sa mor!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (29 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre schimbare
- poezii despre răsplată
- poezii despre plimbare
- poezii despre negru
- poezii despre natură
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.