Candela uitata
De fiecare dată, înainte de somn,
Neauzit ies din forma trupului meu,
Răspund cu blândețe salutului lumii
Și nu mai există nici sus nici jos.
Totul este infinit nou,
Chiar și iubirea și obiceiurile vânătorii.
Dar îți mai vine, oare,
Să mai faci cale întoarsă,
Să te trezești și să spui:
Gustul nu va mai păstra
Forma fructului!
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Horiana Emanuela Taru. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi poezii despre vânătoare, poezii despre somn, poezii despre iubire, poezii despre infinit, poezii despre fructe, poezii despre existență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.