Circumstanță atenuantă
Încerc sî-mi citesc viitorul în Calea Lactee,
Între timp, zilele-mi trec niște onomatopee;
O zi OF, o zi HI, o zi VAI... mai rar WOW,
Nici nu cresc, nici nu scad, nici nu merg, nici nu stau.
Vreau să-mi prelungesc viața; uite, azi-noapte n-am dormit,
A venit și răsplata, căci am mai prins un răsărit,
Apusurile, însă, le-apucăm toate,
Dar ele ne-anunță fie noapte, fie moarte.
De ce se spune că ni-e soarta-ntipărită-n stele?
Sunt prea departe... strălucesc, dar n-am nimic cu ele -
Destinul meu cred c-a fost scris pe Lună -
Nici habar n-au de viața mea smintită și nebună!
Dacă fără preambul, viața ne-oferă surprize,
Unele plăcute, altele-adevărate crize,
I-aș acorda o circumstanță-atenuantă,
De m-ar lăsa, când mor, să mor neanunțată!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre surprize
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre răsplată
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.