M-aplec peste cuvinte
Gândind că Universul
e tot ce ne desparte,
Mi-adun toată visarea
pe-o margine de carte.
Mă-aplec peste cuvinte
aproape, mai aproape
Și mă-mpreun ca luna
cu luciul unei ape.
Ca un ecou mă-mprăștii
tremurător în unde
Când din înalt de ceruri
Luceafăru-mi răspunde.
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- citate de Elena Victoria Glodean despre visare
- poezii despre timp
- citate de Elena Victoria Glodean despre timp
- poezii despre cărți
- poezii despre cuvinte
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.