Copacul care a ras de noi
Știa de fiecare dată cum întinde mâna să mângâie
Aerul de dimineață,
Destul de grăbit spre o altă zi
Cu umerii mereu lăsați deoparte,
Pesemne se întreabă de ce fiecare clipă are dansul ei
Nu știe să caute răspunsuri potrivite pentru bătrânețe
Dar salută politicos fiecare femeie,
Trece în revistă iubiri ambulante
Unora le-a amputat dreptul la memorie
Ce mai putea să le zică
Decât ca e prea târziu pentru o palmă dată,
Trece grăbit trotuarul
Harap Alb în blugi,
De teamă să nu-l părăsească umbra
Își face socotelile la un copac
deasupra lui crengile își atârnă sfioase
râsul.
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioana Bolba. [Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre râs
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre femei
- poezii despre dimineață
- poezii despre dans
- poezii despre crengi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.