Drum prin anotimp
mi-am petrecut palma
prin mijlocul cuvintelor
prin sinagogi
ca sa-mi ascund impertinenta la adevar
si in treacat
ti-am atins obrazul
si am ospetit cu pacatul tau
intre murmurul si licoarea licorilor neprihanite
sub o coama de stea ranita apoi
am prelungit lumina si am rapit-o
tristetilor noastre
la nord de meridianul cu orizont
am tarat-o pe buza prapastiei
ce te nasti sub ochii mei in levitatie
ca o meditatie sustrasa impozitului pe carne
lucarne
in carne si palme ce cad ucise
sarutari ruginii
la tristete nu e bine sa te dai toamna
oricum
si tarziu iarna
tot va veni...
poezie de Șerban Moescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Șerban Moescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.