Sonet banal de toamnă
Un nor se zbate-n tâmplă. Asta-nseamnă
că-mi cresc picioare pentru fuga-n Creta.
Ma-nvârt în ceasul mut din girueta
cocorilor tangenți la zbor de toamnă.
Din cuadraturi celeste cade
blestemul orologiului, în brumă.
Chircită, vara se-nvelește-n humă,
și-n visuri se retrage în Pleiade.
Smerit se pleacă ulmii spre furtuna
ce-n falduri violete explodează
o simfonie-n cer. Nervoasă, Luna
cu voaluri de sonată se fardează
la balul vârcolacilor. Nebuna
s-a deghizat în steaua de amiază...
sonet de Radu Ștefănescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vârcolaci
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre smerenie
- poezii despre picioare
- poezii despre miezul zilei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.