Pastel de iarnă

pe-aleea din parc cu neoane
când toamna nu vrea să mai plece
tuşind nostalgii pe maidane
priveşte la iarnă, cum trece

e-n haină de zahăr şi vine
din steaua de-argint, boreală
pe umăr şi-a pus zeppeline
pluteşte pe-asfalt, minerală

din ochi îi ţâşnesc, cardinale,
reflexe verzui de banchiză
uimiţi, raci adorm în cristale
de gheaţă intrată în criză

pe lac trestii goale se-agită
în ritmuri de blues şi romanţă,
de spaimă în valuri vomită
nostalgice ploi de vacanţă

pe cer se-ambalează motoare
de sănii din fier, belicoase
grăbiţi, reni de-argint pun covoare
de fulgi colilii pe crevase

copiii îi scriu pe baloane
un solo voios la trompetă,
bătrânii-i urzesc din balcoane
cavouri cu ziduri de cretă

iubiri se ascund anxioase
în jazzul coclit din bistrouri
de zile parşive, geroase
idile se nasc în metrouri

fuioare de fum se ridică
din câmpuri acum fără miză,
planeta un imn îi dedică
din toamna uitată în priză...

poezie de Radu Ştefănescu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!