Poezia de dragoste
Eu te țin în mâinile umbrelor
Cu trunchiul la vedere,
Să poti cădea ca-ntr-o oglindă
Când visele nau să te țină
Aproape de tăcere
Tu mă purtai pe stele
Într-o dulce mângâiere
Ea mă visa-ntre ape
Cu soarele aproape
Ea eram eu mereu alta
Și tu numai Tu până când
Luna-nceta să mai zbată
Tăcerea în norii de plumb
Cu iarba smulsă din inimă
Ștergeam peste pleoape și solzi
Puțin din tăcerea ta multă
Și roua uitată la porți
Azi nu mai lipsesc de la cursuri
Pândită la ora de sport
Iar mâine tăcerea pe muguri
Inflorită-i sub foaia de cort.
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sport
- poezii despre rouă
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.