Unde lemnul cântă
In memoriam, maestrului lutier Roman Boianciuc
Cu muncă, cu răbdare și migală
Maestrul a făcut să cânte lemnul,
În codru pe molid și-a pus însemnul
Să plămădească prima lui violă.
Atunci, îndată i-a venit îndemnul
Să facă-n țara asta, mare școală
Cu ucenici de spiță mondială
Să țină simfoniilor isonul.
Când maiestuosul spirit priveghează
În locurile unde lemnul cântă,
În simțul meu adânc reverberează
Orchestrele pădurii ce mă-ncântă.
Lutierii-s adormiți ca-ntr-o lumină,
La cap le cântă trist o violină...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre muzică
- poezii despre țări
- poezii despre școală
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre simțuri
- poezii despre muncă
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.