In genunchi
Să mă-nțelegi corect aștept salvarea
în care să mă știu a nimănui
nu-i pasă cât mai costă-n lume sarea
mi-o pun pe limba arsă-a dorului
i s-a făcut urât de-atâta vorbă
din noapte până-n palid răsărit
culegem mari tâmpenii într-o torbă
și credem într-un vis nestăvilit
Se-neacă-n taină bălțile cu nuferi
și rădăcini înfipte-n solzi de pești...
Dacă te vreau, nu-i bine să te superi
acum e necesar să mă păzești!
Nevertebrată mută și greoaie
mă storc de peste tot de ce mai sunt
femelă încruntată de războaie
cu simțul mult prea alb de-a fi cărunt
e verbul meu înfipt în tabla vremii
îi trebuie mereu fragili copii
voi naște dar tu, dragă Doamne, dă-mi-i!
că burta doar de broaște plină mi-i
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre verb
- poezii despre supărare
- poezii despre simțuri
- poezii despre salvare
- poezii despre război
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre pești
- poezii despre nuferi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.