Inmormantarea unui inger
Pledând pentru grațiere îmi cazi în genunchi...
Fața-ți este palidă, tristețea un junghi...
Atât de multă umilință, atât de multă uitare,
Acum ți-ai plecat ochii și ți-ai cerut iertare...
Un vechi cadavru de sentiment trădat
Într-un tânăr mormânt de trup uitat...
Se destramă o întreagă lume,
Prin moartea unui înger fără nume!
Lacrimi îți traversează chipul sec,
Câte amintiri cu ele se petrec...
Zburând spre ceruri fără nori,
Lăsând în urmă numai flori...
Veștede, vechi și putrezite,
Amintind de doruri ofilite...
-Ce privești acum în față?
Doar un cavou umam, fără de viață...
Nu mai are suflet, dar nici milă,
Deci în zadar ești acum umilă!
Este cărunt și curtat de vremuri,
Degeaba plângi, degeaba tremuri!
Blestemul asupra ta s-a revărsat,
Iertând doar pe cei fără de păcat...
Nu te teme: e blestemul meu!
Nu te teme: cu tine mor și EU!
poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre trădare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre păr cărunt
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.