De apoi
Pe cărarea de zile bătută cu cizma
am simțit spre mirare un semn curios
într-atât, ca să-mi intre în talpă carisma
mi-a șoptit doar că drumul nu e de prisos
Îmi lăsasem auzul să-l umple izvorul
personaj îndrăgit dintr-un cântec mai vechi
reveniră deodată o ploaie cu norul
unduiri ajungeau până peste urechi
Nu mai am nici obraz și nici umăr, firește
urmăresc acest flux al trezirii divin
parcurgând printre vieți pânla faza de pește
după care o algă cuminte devin
Și hrănesc vietatea supremă cu mine
va rămâne celula primară și voi
să transmiteți pământului ziua ce vine
este prima din ciclul de până apoi
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre pești
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.