Nonsens
Cheia spre cuvânt a ruginit
șobolani au ros mărunt intrarea
sensul stă în aer răstignit
lacrima divide apa, sarea
Totul s-a-ntâmplat precum mi-a spus
tata când vărsam în vase ceara -
răsăritul are un apus
toamna își urmează calmă vara
Coșul cu sfioase întrebări
lângă patul lat de trei persoane
tace ca un laș de-alaltăieri
urmărind privirile profane
Unde este cheia? - îl întreb -
el se umflă, camera inundă
se preface-n linie cu gheb
cade pe lungimea mea de undă
Ca de fulger vine un răspuns -
caut-o pe unde crezi că nu e -
aoleu ce tare m-a împuns!
sensul mi-a surâs bătut în cuie
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre tată
- poezii despre lungime
- poezii despre lașitate
- poezii despre cuvinte
- poezii despre ceară
- poezii despre apă
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.