Clipe infinite - ipostaza netrăirii
Fericitul nu s-ar naște
Căci acela simte veșnic...
Noi rotim și creăm moaște
Într-un univers himeric.
Primii pași p' această lume
Nu-s zadarnici, nu-s în goană,
Nu-s spre sol și nu-s spre culme,
Sunt simțiți dar fără seamă.
Ultimul în schimb... e tragic.
Doar constată și regretă
Invocând străbunul magic
Spre a lepăda o pestă.
poezie de Silviu-Gabriel Obreja (14 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tragedie, poezii despre schimbare sau poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.