Poem pentru tine

Cândva
ne potriveam palmele
una peste alta
voiam să ştim
dacă zvâcneşte între ele
acelaşi drum
fierbinte şi liber
ca un şarpe cu aripi…
plutind în vazduh

Eram tineri atunci
zorile veneau prea repede
şi am uitat
să ne călcam unul altuia
pe urme, cuminţi

Mâine
să-ţi pui tocuri înalte
mi-ai spus
eu am plecat în fugă
zâmbind
apoi am intrat
păşind neglijent
în ziua cealaltă

Când ne-am reîntâlnit
vara trecuse
eram străini
şi ne priveam palmele albe
căutând în minte
o zi fără glas
când, copii, eu şi tu
ne-am măsurat
distanţa dintre inimi
şi-am adormit
înainte de capăt

Ai umărul cald
ţi-aş spune acum
dar seara pluteşte între noi
ca un şarpe albastru
cu aripi
surâzând obosit

poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!