Sensul
Am învã țat sa trecem prin timp
în tã cere
cu ani povarã
cu întrebã ri nepuse
purtând în ochi toate mã rile
într-o singurã lacrimã scursã;
dar pe un drum neînceput
- uitat în memoria unui destin -
privirile se vor întoarce
și vor gã si sensul.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.