Sentiment
trenul șuieră
plec
tata cu mâinile ridicate
ca o rugăciune
mama a înlemnit
fără brațe
lacrimile mele lungi
înconjoară orașul
și continentul se-ncâlcește
în încordarea mea
în sfârșit
plâng
ca un copil bine bătut
o băbuța din tren
îmi întinde emoționată
un șervet
și moșulețul îmi face loc
să mă așez în locul lui
stai aici fată dragă
e mai răcoare și mai vânt
merci mult
și-un zâmbet plăpând
pe fața mea
nu mai plânge
a trecut
de acu ești om
nu mai ești fată
Râd.
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Laura Soltuzu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre plâns
- poezii despre încordare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre trecut
- poezii despre tată
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râs
1 Ilie polaci [din public] a spus pe 21 aprilie 2009: |
| Poezie desprinsa din viata unei fete, din despartirea unei inimi calde de cuib. Frumos si felicitari. |