Oftatul
din marea de cuvinte fără sens
și fără pic respectuos de fantezie
o piatră pescuiesc de temelie
și-o culc pe malu-i ca o pâclă - dens
apoi din vârf de munte coerent
și conștient de vaga-i măreție
mai smulg o piatră care cine știe
cum a ajuns acolo sus, prin ce curent
am două pietre și un mal cam turbulent
mai am nisipuri radiind a veșnicie
pe care valuri de materii cenușie
și fără urme, se preling strident
și în sfârșit din piatră, mal, nisipul lent
materia mai mult ca cenușie
și-ncă ceva dispus să nu mai fie
scot un oftat adânc și virulent...
poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nisip
- citate de Iurie Osoianu despre nisip
- poezii despre sfârșit
- citate de Iurie Osoianu despre sfârșit
- poezii despre respect
- poezii despre munți
- citate de Iurie Osoianu despre munți
- poezii despre cuvinte
- citate de Iurie Osoianu despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.