Zvon de toamnă
Bate-n galben pășunea pe coastă,
Care-n șir urcă gruiul cu greu,
Vite mari la fântână adastă,
Stoluri trec peste vale mereu...
Lanuri coapte se leagănă-n valuri,
Peștii sar într-un vechi heleșteu,
Dumnezeu trece mâna pe dealuri
Și atinge și sufletul meu...
Rândunele țin sfat în poiată,
Pregătindu-și prescrisul turneu
Și vor merge și berzele-ndată
Și voi merge îndată și eu...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre sfaturi
- poezii despre rândunele
- poezii despre religie
- poezii despre pești
- poezii despre mâini
- poezii despre galben
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.