Cochemaria

Pe-un perete am pus doar poze cu tine,
La bază crescu un firav mărăcine,
Este semn că exişti şi că eu mai exist,
Am venit, un cocor rătăcit din Egipt.
M-ai primit, radiai ca un mac rupt prea brusc,
Cei iviţi cam prin mai au ceva înnăscut,
Au R magnetique, mă lipesc, zece bani,
Moştenire dedic trei poeme pe an,
Cu trei ochi te privesc, cu privirea ajung,
Unde nimeni nu fu, în altarul burgund.
************************************
Mă urmăreşte moartea peste tot,
Ne întâlnim întâmplător, tot cu netot,
Ea – mână grea, eu nu mă las,
O păcălesc, o duc de nas,
Caut arme noi, ea se retrage,
În alte nopţi aud cum rage,
Eu nu ştiu când s-o termina
Acest coşmar de cinema.
******************************
Doamne, mii de cărţi se pot scrie
despre mişelie, despre prostie,
dar ce urmează? O groază,
un critic devorator va fişa istoria lor,
slovele latră, miaună, rag,
magnetizează pasiunile, tac,
stau la fereastră, văd cum tăciuni
cad peste albele noastre minuni,
creierul umblă, e material,
ca orice fleică din Madagascar,
ca orice neică, doar în biserică
vine lumina şi nu-i cadaverică,
fu numai unul, se-adună alţi doişpe,
nu sunt apostoli, numai turişti de la Bristol şi Boston,
văz un picior subţire de capră,
n-o fi cumva diavoliţă mai coaptă?
Că psihologul terapeut, este plecat
la gustat şi beut, dă-mi combustibil,
ascunde atent, bomba, fitilul şi un sentiment.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!