Somn
Nu port vre-un gând prin nesfârșit,
Nu sap morminte goale;
Mă-drept ușor spre infinit
Și-acopăr lumea-n poale.
Mă lupt ușor cu viciul greu
Și simt că-l dovedesc,
Iar viciul ce a fost al meu
Acum e-un drum ceresc.
Pe dreapta disperării cânt
Mai fals ca niciodată,
Repet paloarea unui gând
La crucea neuitată.
N-aud păgâni neadormiți
Ori cântece uitate,
Nu văd picturile cuminți
Sau pline de păcate.
Dar simt că mă străpunge-totuși-
Un gând ușor nedefinit,
Prea evaziv, dar viciul însăși
Mă poartă des spre infinit.
poezie de Gabriel Andone
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriel Andone. [Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre somn
- poezii despre pictură
- poezii despre muzică
- poezii despre infinit
- poezii despre gânduri
- poezii despre cruce
- poezii despre arte plastice
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.