Numai pietrele mor frumos
De ce sa ne ingroape, de ce sa ne arda?
Parasita de suflet,
Despartita de cer, intinsa la orizontala,
Carnea noastra nu stie sa dispara discret.
Ce mai ramane din noi devine umila hrana
Pentru bacterii si alte vietuitoare primitive
Care ne devoreaza incet, prea incet.
Parasita de suflet, carnea noastra
Se descompune incomplet,
Ca florile in glastra: mirositor si abject.
Orgolii, orgolii, orgolii...
De ce am merita sa fim mai presus
Ca florile sau ca alte vietuitoare sub soare?
Numai pietrele mor frumos
Si uneori copacii -
In picioare.
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marina Samoilă. [Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre picioare
- poezii despre moarte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- poezii despre devenire
- poezii despre copaci
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.