De vorbă cu luna
Într-o noapte,
am stat de vorbă cu luna.
I-am spus că ea strălucește
doar pe cer întunecat.
În final am întrebat,
unde se pitește ziua.
Am crezut că nu-mi răspunde.
Nu-mi spune unde se-ascunde.
- De ascuns, eu nu m-ascund.
Soarele îmi este frate.
Ziua el este la rând
ca să lumineze toate.
Împreună dăm lumină,
semănăm pacea divină,
pe pământ facem grădină.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre timp, poezii despre sfârșit, poezii despre pace, poezii despre noapte sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.