Dumnezeu știe de ce...
sufletul meu simte depărtarea
ca pe o durere ce
fierbe tăcut
sub poșghița vremii
nu mă încumet să o strig
acolo este locul ei
mă uit în oglindă și
nu văd nimic
degeaba îmi revendic
ceea ce am pierdut
nici umbra
nu se mai agață de mine
și ce trist
trupul mă debarcă
pe deasupra ființei
un alt anotimp
fără amprentă
dar nu-i bai
diferența dintre mine și
celelalte lucruri
e doar
o virgulă pusă între
subiect și predicat...
de fapt
e un simplu gest de intimitate
dăruit vieții
pe care
n-am apucat să o trăiesc
Dumnezeu știe de ce...
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.