Poveste de vară
Coborâi astăzi pe vale, gândul dincotro m-ar bate,
găsii dorințele tale pân' la râu împrăștiate.
Pas cu pas le luai urma și văzui că nu se poate
să păzesc eu singur turma vorbelor nemăsurate.
M-așezai ușor pe iarbă cum făcurăm toată vara
când iubirea sta să fiarbă și ne-astâmpăram povara.
Ce mai trai și ce mai viață petrecurăm doar în tihnă
când ne-nvăluiau în ceață zori din zi de neodihnă!
Când te țineam strâns în brațe nu te dezlipeai de mine,
îți sorbeam vorbele hoațe spuse cum nu se cuvine.
Erai galeșă-n tocmeală, priviri tandre, deslușite,
și-mi spuneai cu plictiseală cuvinte înăbușite.
Mă mințeai cu nonșalanță și ziceai că nu vezi rostul
să-ți pun dragostea-n balanță, iară eu făceam pe prostul,
știind că ai spus în lume că mă ții doar ca pe schivnic,
și mă prefăceam, anume, să-ți pot rămâne ibovnic.
Tot te lăudai cu mine că fac dragoste zăludă,
mințeai că mă iei la tine și spui lumii că-ți sunt rudă.
Asta a fost toată vara, aș vrea să mă mai distrez,
de cu zori și până seara doar pe tine te visez.
Acum urc dealul spre casă doar cu griji și fără faimă,
amintirile mă lasă, îmi trezesc regret și spaimă.
Iar la mine în iatac le descos, le oblojesc,
le-ntreb ce vor, ele tac, parcă, totuși, te doresc!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre dorințe
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre spaimă
- poezii despre seară
- poezii despre râuri
- poezii despre rude
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.