Dincolo de fereastra...
Doamne, e un cer albastru, nou-născut
dincolo de fereastră...
Iar eu am rupt petala zilei de azi,
am strîns-o în pumn
ca pe un răvaș citit pănă la alb
și am aruncat-o în coș...
Era totuși petală și nu răvaș...
Am aruncat-o ca pe cea de ieri
cu același gînd...
Doamne, am obosit
să mă rotesc odată cu Pămîntul,
să joc aceeași scenă
mereu de la-nceput cu fiece
petală ruptă-n palmă...
Mă mir cum de-am văzut
cerul printre jaluzele?
Ce păcat că iarba
nu poate încolți la geam...
Căci dacă mâine ale mele degete mecanizat
ar face din petalele pe moarte o corolă,
i-aș păstra sămînța
zdrelită și orfană,
și-aș semăna-o pe acest cer...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Otilia Biriuc. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
- poezii despre jocuri
- poezii despre degete
- poezii despre bebeluși
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.